Tremur învie pe buze,
ochii se pierd în orbite,
astăzi în cântec de muze
prind doar cuvinte lovite.
Fluturi de-argint se arată,
zumzet de fier răscolind,
dansul și-l scaldă în ceată,
norii de ceară aprind.

Susur de vânt mă apasă,
miezul de fulger m-alină,
grindina ploii, îmi lasă
trupul acid plin de silă.
Geme pe-aproape pădurea,
luna cărare-și croiește,
forța cea neagră, securea
fără de milă lovește.

Aspre cuvinte mă ceartă,
eu răscolesc în surdină,
ceața pădurii se-arată,
tolba durerii alină.