| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ să fii bine, copilul meu   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2009-08-03 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian 
Am zis: Bineînțeles că noi, adică oamenii, noi suntem cei mai vechi de pe lume. Am zis: Bineînțeles că arborii decad din melancolia noastră, din dorința, din dorul de verde, de înverzire, de verdeață. Totul e de pierdere. Soare dacă vezi și el e de pierdere, e pierdut de tine. Așa e cum auzi. (Dar ce e în definitiv și auzul?) Am zis! Da. "Da" legănat, însă da. Pom, animal, și moartea pomului, animalului, - pământul, adică pământul, toate, totul, din tine cade, din tine cad. Am zis. Noi, eu, adică, suntem și sunt cel mai vechi. Tot ceea ce ne însoțește, totul e decăzut din noi, din mine adică. Am zis. 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate