poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-31 | |
Din colț de lume înecată în vise sparte,
Apare, când nu te aștepți, ca într-o carte, Chip trist și chinuit, de om cu mâna-ntinsă, Cerându-ți ajutor în neputința pretinsă. Te-ntrebi de ce îți cere tocmai ție ajutor, Și-ai vrea să-i spui, dar îl privești în ochi acuzator, Gândind că nu-i modul corect de-ați rezolva nevoi, Așa, am fi, noi toți, la semafor, ca un convoi, Cu mâini întinse, pe obraji, cu lacrimi prelinse, Iar, Dumnezeu, din milă, ne-ar oferi noi șanse. E, oare, bine să gândim așa? Cum, altcumva? Suntem noi demni, de-a judeca? Suntem sfinți, cumva? Nu-i bine să gândim așa. Ci , s-ajutăm de vrem, Cu milă, omenie, sau ban, dacă avem. Când, chipul omului cu mâna-ntinsă, apare, Miluim pe Fiul Lui, cu altă-nfățișare. Nu-i de rușine să faci și tu un strop de bine, Chiar, dacă, cine-l cere, e-acolo azi și mâine. Să fim cu inima deschisă la faptă bună Și-așa vom cunoaște, fericirea- împreună.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate