poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ muÈ™cătura din priviri ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-31 | |
Inima mea e ca o lagună,
Închisă între mlaștine. În jurul lor crevase răsună De sunetul iute al lavelor. Chinuie cântecul dur al voinței Mânia ce nu se mai stăvile-n vânt. Plâng în adâncuri sirenele, La al pieirii gând. Încet, încet se retrag apele. Apa devine galben verzuie, Mor rând pe rând viețuitoarele, Mai rămâne o sirenă jelind. Privește cu ochii albaștrii ca marea Cum încet încet se stinge și ea, Cad solzii-i precum frunzele Când se lasa toamna. Privește în zare și speră, Oare ce-ar mai spera, Când tot e foc în depărtare Și nu mai e nici o șansă cumva. Tună crevasele, focul țâșnește, Ochii-i devin mai albăstrui, Parcă durerea nu crește, descrește Își pune o mână căpătâi. Cerul nu mai e cer căci norii Sunt plini de cenușă și scrum Pleoapele-i cad obosite... Moare sirena...totu-i doar fum.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate