poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-29 | | Înscris în bibliotecă de Dîrzu Andrei-Ovidiu
Cu apele-adormite-n mine
de cine știe câte veacuri, mi-au răsărit pe suflet lacuri prin care mișună jivine. În molimă și colcăitul pieirii certe ce mă-nchide, aud cum urlă infinitul acestor mari păduri lichide. E-o reversare planetară de ploi, prin care însetații îndrăgostiți de luna-și cară fantasticele oase-n spații. Ca peste-un cosmic stârv, în seară când dorm solzoasele șopârle, popoare mari de ciori coboară spre talmeș-balmeșul de gârle. Mă-nec în fiecare noapte, iar înecații de-altadată - frumoși ca fructele necoapte mă iau de mâna și-mi arătă cadavre lopătând sub stele c-o resemnare ideală, în cranii albe și inele rămase de la altă gală. Și-apar pe valuri fete moarte; e frig și sânge-n vizuină; iar ploaia plouă mai departe și-necul nu se mai termină.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate