Bogată sunt cu sufletul,
Căci am simțit cât am trăit,
Acesta mi-e avutul,
Din el am dăruit.
Dar n-are preÈ›, n-are valoare,
De vrei să-l dăruiești,
El este numai spre vânzare,
Azi suflet rar găsești.
Vândut doar pentru bani, plăcere,
Cui pasă azi de suflet?
Fără pic de mângâiere,
Sufletul rămas în umblet,
Rămâne timpul să-l împartă,
Acelor ce îl vor găsi,
Îmi las averea toată,
În alt tărâm eu voi păși.
Păcat de timpul ce-am trăit
Pe lângă cei fără simțire,
Căci incomodă am fost,
Nu m-au iubit.
O câtă amăgire!
M-au folosit, doar cât le-am dat,
Atât cât am avut,
Dar sufletul nu-l vând,
Mi-a fost lăsat,
De suflet am ținut!