Zi, noapte, saț sau foame, și veghe, adormire,
Ni-i rânduită calea spre nedoritul hău,
De sarbedele borne, azi bine, mâine rău,
Jaloane nemiloase pe calea spre-mplinire.
Necunoscând atomul, noi adorăm întregul.
Cerșim mereu nimicuri descântec sau blestem,
Nu mai vedem că viața se schimbă în totem
Iubindu-i doar lumina, dar neiubindu-i negrul.
Însă căutăm minunea, și-n somn, și în trezie,
Călătorind pe false cărări înspre apus,
Dar rătăcind credința-n cuvântu-n veacuri spus
Și-n adevărul sacru ascuns în poezie.

Desfideți ignoranța pe drumul spre departe
Doar acceptând firescul din trai, dar și din moarte !