sunetul a prins o coajă sticloasă ca pieile iepelor în călduri
îmi vine să aplec ramul să culeg fructele coapte
dar îmi sare un greier pe mână și totuși se întunecă prea curând
mă rog de viață-moartea să înot în apele ei duble
durerea din piept nu-i totuna cu râsul dezvelit pe tarabe
raza lanternei înjugă insectele dorinței la carul mare
iar pasărea-frunzăverde își freacă aripile cu puf de argint

parcă se descompune cerul
suferința a plecat
la alte mese
creștetul se cuprinde cu mâinile
nu mai rezistă cu un roi de picioare strâmbe în jur
limbile ca niște palete de ping-pong lobează cuvinte la masa tăcerii

roiesc pretutindeni unde fluturii îndrăznelilor bruște sunt decimați
joc rolul de pașă al îndurerării dar sunt un trofeu al somnului
omul care privește soarele de la fereastra sanatoriului
în timp ce îngurgitează pumni de pastile cu voma în gât
vorbește uscaT ca o corabie retrasă la țărm
mie îmi plac găsitorii comorilor când ies din turlele joase ale cupidității
între noi zac sticlele goale ale conversației ca niște mici râmători
aștept să treacă realitatea ca o durere fixă de stomac
unchi și mătuși ale ceaiului feliile de pâine își întorc fețele pe tabla încinsă a hazardului
când am plecat am lăsat-o pe mămica într-un baston am regăsit-o în două
uitați-vă lung osul amiezii lins de căței e în mâna hingherului
în palma ta dreaptă în unghiul ei drept pe furiș o furnică urnește un șlep cu lingouri de frunze
o mângâie raza