Orașul mi-ar fi ajuns dacă-aș fi fost globtroter
acum mă preumblu pe roți
și-l găsesc tot mai rar tot mai gol
de iubiri, de galerii, de prieteni...

mi-au și uitat chipul străzile cu macadam
mașina de călătorit în timp o împrumut
și nu știu la cîți,
nu știu la cine,
nu știu la ...
ospătărița șterge nepoți
cu șervetul pe care desenat-am chipul său
și bolta rece și bolta cea rece...

la Vînătorul așteptam schimbarea lumii
în subterane așezate pe brațe de urs
și obuze sticloase umplute pîn'la refuz
de pulberi curgând a Cotnari

cu beri studiate și fripturi de paisprezece lei
ridicam Buciumul cu iubita în spate
ca un atlas hipiot-subțiratec
nimicul atunci devenea de prisos
și totul era mai rotund, mai rotund ca un cer

ahh, frumusețea grăitoare a imaginilor alb-negru
cu zenitul tunat și studenți, prieteni!

la tînăra stare ce o porți în tine stimul cardiac
îți este orașul cobori atunci cînd urci cele șapte coline
și e așa de verde inima lui
de parcă teii cresc din șine de tramvai
unde alunecă cîte o umbră fugară
de aceea, orașul ce-l ții în foldere ascunse
cu programul By happy pentru învățat fericirea
ar trebui uneori brevetat de cineva din tine
să-l poți găsi la liber
atunci cînd ești departe

doar în adîncul minții el seamănă
a peisaj simfonic pe pînze de aer

de un pictor neinventat îmi apare
orașul ce cu mine astăzi îl duc în adînc!