Luna nopții îmi luminează
Chipul meu atât de trist,
Și tot ea pe cer veghează,
Astăzi încă mai exist.
Mâine unde voi mai fi?
În care lume mă voi duce?
Spune-mi lună, poate stii,
Luna nopții dulce.
Stai de stajă noaptea întreagă,
Vezi atâtea pe pământ,
Spune-mi luna nopții dragă,
Dă-mi răspuns și te ascult,
Căci atâtea-am căutat,
Și nu le-am știut,
Tot mereu am întrebat,
Spre tine mă uit.
Poate îmi arăti tu drumul,
Pe care voi merge,
Ca să văd și eu pe Domnul,
Și lacrima a-mi șterge.
Pentru această suferință,
Ce ochii mi-au văzut,
Și tot atâta umilință,
Pe care le-am cunoscut.
Voi afla vreun adevăr,
Așa cum am sperat?
Mâine poate am să mor,
Cu sufletul însingurat,
Și n-am să aflu niciodată,
De ce se minte atât,
Eu am luptat chiar viața toată,
Și sufletul mi-am frânt,
Pentru dreptatea bună,
Lumina adevărată,
Spune-mi mie lună,
De ce am fost lăsată?
Să iubesc un adevăr,
Și să urăsc minciuna,
Eu nu voi ști până ce mor,
Spune-mi, dragă lună.