Ecvestre suflete se-mbată
Cu alte-nsuflețiri de mușchi și gene
Au tresăltat din lira lor curbată
Șiroaie de-ntuneric omogene

Privește amurgirea dintre crâmpeie, static
Mijește-o brusc, strivește-o pe elitre
Și-n serile cu ochiul astigmatic
Ascultă unda blândă din coruri infinite

Sub coaja lunii ce tușește, fadă
Se va întinde mâna ta, bătută
De gânduri ce se piștiră - cascadă
Și nu vor să răsară în lăută!