poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-07 | |
3
…Precum cele care te cheamă la viață, te imbie cu nelămurirea lor oarbă, nălucirile, caii, scările… Clepsidra pe care o am in brațe am găsit-o in spatele ușilor inchise, cu zambetul idiot al nebunului violent, cu linistea sufletului plecat, sau aplecat… cine mai stă să privească trecutul …? Nisipul fin al sticlei s-a transformat intr-o veghe continuă, cantată cu acorduri calde, sărate, ca o mare rosie, imensă… viața… Solitudinea drumului meu, al tău, nu mai interesează demult pe nimeni. Fiecare navigăm intr-o cerere comună, fară să ne vedem, fară să vorbim, deși grotele noastre sunt oarecum paralele. Ne mișcăm precum statuile de ceară, prelingându-ne pe stative, stingându-ne fără să clipim la vederea celuilalt. Noi nu suntem decât armuri, cuvinte venite să ne apere de noi insine, iar celelalte, nălucirile, caii, scările…, nu pot decât să aducă o privire mai sensibilă peste… …
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate