până la urmă

tot la aceleași compromisuri ajungem

îngeri cu maturizare forțată

rătăcind prin lumi virtuale

în căutarea unui dram de tandrețe

fericirea, o lacrimă

prohibită de zei

gesturi mecanice

impozit pe cuvintele spuse din inimă

chirie pentru lumea pe care-o ducem în spate

nu mai contează nimic

doar legea și ordinea

chiar dacă sufletul nostru venetic

cerșește în haosul cărnii

ne ascundem speriați

visăm cu deșteptătorul la tâmplă

jurnal personal cu tristeți și angoase

până la urmă...