Împilează-ți fato destinul
acoperă-ți umbra cu niște pleoape
și du-ți cântarea să cânte.

Fată cu noapte în păr
subțire și albă la trup
umblă-ți la suflet și plânge-l
ia-l în tihne adumbrite
și unge-l cu ambrozie de zei
să cânte singur a uimire
a freamăt de codri
a foșnet de șoaptă
a țipăt de dorință
a umbră de alean
a unsoare de inimă
a lacrimă și sudoare
a rătăcire-n virtuți
a tumult de doruri.
Să cânte singur cântarea
mireasmă de uitare
simfonie de dorințe
sincopă a pașilor prin împliniri,
cadență de iubire
și floare de crin.
Lasă-l să te îmbete în final
acoperă-l cu candoare
leagănă-l
eliberează-l apoi cu un geamăt
și sfătuiește-l la rându-ți
să zburde spre vise.