În taina nopții fermecate
Care și-a pus șirag de stele,
Cu zeci de lanțuri ferecate
Pui capăt visurilor mele.

În dimineți mai reci de munte
Chiar soarele voia de sus,
Cu raza lui să ne sărute.
Acum, privește spre apus.

Ochii tăi calzi, strălucitori,
Boibițe de mărgăritar,
Acum sunt reci, nepăsători,
Ca două pietre de hotar.

Nu mă mai cauți ca-nainte
Durerea grea să mi-o alinți
Și din oceanul de cuvinte
Aud doar scrâșnete de dinți.