Și bate în oale. Și zdrăngăne
Și geamurile tremură de nervi.
printre fâșii de pungi goale cusute cu ață de plastic.
aduna-s-ar norii deasupra mea
să facă praf și făină!
Să se ridice zece perechi de ochi către cer
și să se coboare una
(către înspre sub pământ)
ce stă proptită de o coadă de mătură
matură și ciufulită.
în vârful ei ca două cireșe
răsucite fără codițe de degete
ochii – cireșe
fire de praf luate din unghere
desprinse din mătură
broboane de transpirație
desprinse de pe coada ei
cad înfrigurate în gândurile mele