Viața-i a noastră...și dulce, și-amară
Suntem prinși în lanțuri ce-aduc doar durere.
Cu lacrimi vărsate pe-o culme înaltă
Privim către vise, ce-aduc fericire.
Umblăm azi prin lume purtați de un gând.
Visăm la o viață și un drum mai senin.
Încercăm să ne fim valul cel blând
Ce-aduce la mal marele chin.

Rătăcesc pe un drum fără speranță
în calea mea se-arată discret,
o umbră întristată ce vrea să-mi cuprindă
inima îndurerată și lacrima ce stă să cadă.
Mă-ndrept către tine,
acolo unde speranța-și găsește locul.
,,pe cioburi de iubire’’...la margine de lume,
să uit de mine...să-mi ridic aripile spre cer
să învăț să zâmbesc...să învăț să trăiesc.