E-atunci când mă roagă,
Într-o seară de vară,
Pe-o străduță dulceagă,
Să ies prima oară.

O pudică fată,
Cu ochii-n pământ,
Și imaculată,
Acalmia-i cuvânt.

Printre maci călcând,
Neclari ne conturăm,
Prin pași decupând,
Castitatea spre țărm.

Și suflu-mi infantil,
Pe sân îi adie,
Sub nocturnul vinil,
Plin de poezie.

Îmbibate în ochii ei,
Stelele se sting,
De amor se ating,
Și devin flori de tei.

Rumen stelar,
În palidă noapte,
Pe cer e altar,
De inimi înalte.