Când regretele nu au colțuri,
Și eu mă gândesc la tine
E liniște la etajul trei....
Covorul pe care ai călcat
L-am aruncat intr-o zi de joi.
Tot ce mă inconjoară m-a acceptat,
Să trăiesc fidel zilei ce-mi intreține
Dorința perpetuată de creare.
Zgomote plăcute mă trezesc
Intr-o geometrie a stării abstracte,
Când imi e greu să te văd și să te ocolesc,
Și apa pe podea mută se sparge.
Imi ești ingerul rupt dintr-un muschi din față,
Fără stare si nepotolit de stelele mâncăcioase.