Te regăsesc in ardoarea subtilă, covârșită
A inimii regină, melancolică și bețivă artă.

Te regăsesc in piciorul de la masa de scris
Și-n praful de pe telefonul fix.Roșu privesc...

Stau cu mâinile incordate, ușor le mișc, sunt in pat,
Acolo unde gândurile miros a voal de văduvă.

Acum ești in vis, te văd,te plimbi pe un râu
La vale,la vale...unde dorul nu mai doare.

Apa nu e linistită, gândurile ei sunt duse la mal,
Stătute-n timp, indragostiții cu ochi de pește vin și le iau.

Aștept un semn de la tine cinstită catedrală feminină,
Imi fac semnul iubirii,creez icoană, te inchin la cină.

Imi stai pe pleoapă când adorm, cotrobăi prin vise
Prin coșmaruri din sânge, alegi momentele iubite.

Mănâncă-mi cuvintele cu acid de tristețe, dar nu dragostea,
La cât de ieftină si curată e,atât imi mai permite viața.