Înotam amândoi pierduți în imensitatea tăcerii
pe firul de iarbă plăcută senzație-a serii
și cerul de noapte o pânză de vis și dorință
zâmbeau iar noi oglindeam aceeași ființă...

Se revărsau urmele noastre pe chipul frunzelor goale
eram istoviți de-ntuneric acum înotam doar agale
iar tu pândeai în tăcere dorințele visele mele
stingher deveneai pentru mine și-amant pentru ele...