poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-27 | | Înscris în bibliotecă de Corneliu Traian Atanasiu Zorind zărești prin gene tovarăși fără popas, în curînd buciumă de intrare în șetră, în fîntînile negre de păcură și-n morile albe ce macină pietre. Viețile ni le săltăm în pas peste bietele ape și marile stînci. Privighitori îneacă pădurile în argint de glas - așa de se mai schimbă în cîntec dezamăgirile noastre purtate prin amurguri adînci. Din stufăriș cu flacări rotitoare făgăduitu-ni-s-au fabrici lîngă rîuri sfinte, rugăciuni de clopote să ni se pară fapta mîinilor între motoare. Făgăduitu-ni-s-au pentru ierburile țării de șapte ori șaptezeci de mii de turme sunătoare. Făgăduitu-ni-s-a patrie în care de bucurie să se scuture mieii, făgăduitu-ni-s-au prunduri de ape cu pești asemănători prin tăcere cu zeii. Pe aici vrăbiile și șerpii sînt albi de ciment, cum albi sîntem și noi de făina stihiilor de piatră. Trupuri fără răzvrătiri și fără țipet, suferim cu crini în gură silnicia din Egipet. În fiecare tufă de spini cerul vorbește cu văpaie de vatră, dar nimeni nu se mai oprește s-asculte lung vorbitoarele flacări - numai cîni rămîn în urmă, speriați ne latră.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate