Cu-o privire fragilă
caut înserarea,
razele vinete
șoptesc tiptil iertarea.
Cu-o mângâiere tristă
descânt margareta,
ea îmi dăruiește iertarea
în mireasma ei.
Cu trupu-mi translucid
cercetez pamântul,
iertarea lui îmi
digeră ușor existența.
Te caut cu o
lacrimă blândă...
cade pe-o piatră
și piatra
o alungă.