Cu gâtul uns de uscăciune,
nu mă-ncap în trup.
sinele-mi își lasă roua sub picioare
în cuie cristalite,
să doară iarba ce o calc!
Frăguțele dispar,
în urma lor cresc mure negre
ca lacrimile ce-nvață a fi dulci.

pe-o șosea…
traficul e-nghesuit.
morgana stă pe jos întinsă
în fața tuturor
ca un șarpe în deșert
sclipind virgin din unduire.
Morgana stă pe jos întinsă
sub roțile ce logica-și consumă…
ca pe-o senzație morfinică.

la un moment dat
sunt morgana
să-ncap sub sol, pe sol, în neant,
să fiu una
întotdeauna
în asfaltul prea firesc nivelat.