poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-18 | |
respirație gură la gură
smoala cuvântului mi s-a părut că ești un tip imperturbabil, greu de cucerit în silaba poet. ai fost numai un vax de ghindă. orbită fiind de lacrimi de febră. mă sperie însă orice legatură de inimi, mi se pare ca pot fi prinsă într-o capcană a tăcerii în vara asta atât de toridă. absurda-i virtualitatea, uneori te poate lovi cu acidul cuvântului ceva tot mai puternic decât iubirea- păstreaza-mi o amintire caldă în ceasul aprins de lună plină numai atunci mă vei recunoaște. Nici când n-am rănit lumina întunericului Doar umbra-mi...ascunsa-mi în trup de femeie. Îți las moștenire neînșelarea cuvântului din memoria necerșită. nici când n-am trișat... doar măști de împrumut să pot supraviețui doar o clipă și nisipul încolțește. n-am sărit peste calul de lemn al nimănui. doar te minți adevârul lui Socrate ce-i "folositor" inimii. mă rog, vineri de vineri, în puținele cuvinte citite în aramică, salveaza-mă limbă ebraică, e timpul, nu-i loc de amintirile altora. mormânt aruncat peste epave de femei. poartă-ți singur stigma parăsitelor. respir, în sfârșit fără cuvântul tău, greșeala de a-mi căuta un mentor prin vecinii mioritici, să sughiți să sughiți! (nu te speria fac bășcălie când am febră) nevoia mea. nevoia de poezie nevoia ta de a supune... de a avea mereu ultimul cuvânt,veninul dulce. pământul roșu e năclăit de speranțe. la Ierusalim se reflectă lumina mea alb-gălbuie de pe ziduri de soare. ziduri ziditoare joc de domino. mi-e mult mai bine acum, neștiinudu-te, mult mai bine știindu-te pierdut. desfacerea gândului în șapte e semnul replierii în fagure alef bet ghimel dalet... te du tot te du august necăjit. usuca-te fierbinte și cerul gurii tale din cântări, o rodie doar o rodie zgomotul ocult al memoriei picăturile de ploaie iarba atât de crudă și roua îmbătătoare. scorburile umplute cu câlți precum urechile visului, flautul cuvântului, copacul din noi sădit în nisipul călător. asfaltul topit...delirul delirul frunzelor nu pot să fiu supărată pe tine. niciodată! despart întotdeauna poemul de viață... n-am încotro! nisipul se cerne printre degete "e pur si muove" bianca marcovici 18.08.05 (c)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate