respirație gură la gură



smoala cuvântului
mi s-a părut că ești un tip
imperturbabil, greu de cucerit în silaba poet.
ai fost numai un vax de ghindă.
orbită fiind de lacrimi de febră.

mă sperie însă orice legatură de inimi,
mi se pare ca pot fi prinsă
într-o capcană a tăcerii
în vara asta atât de toridă.

absurda-i virtualitatea,
uneori te poate lovi cu acidul cuvântului
ceva tot mai puternic decât iubirea-

păstreaza-mi o amintire caldă
în ceasul aprins de lună plină
numai atunci
mă vei recunoaște.

Nici când n-am rănit lumina întunericului
Doar umbra-mi...ascunsa-mi în trup de femeie.

Îți las moștenire
neînșelarea cuvântului
din memoria necerșită.
nici când n-am trișat...
doar măști de împrumut
să pot supraviețui doar o clipă
și nisipul încolțește.

n-am sărit peste
calul de lemn al nimănui.
doar te minți
adevârul lui Socrate
ce-i "folositor" inimii.

mă rog, vineri de vineri,
în puținele cuvinte citite în aramică,
salveaza-mă limbă ebraică, e timpul,
nu-i loc de amintirile altora. mormânt aruncat peste epave de femei. poartă-ți singur stigma parăsitelor.

respir, în sfârșit fără cuvântul tău,
greșeala de a-mi căuta un mentor prin vecinii mioritici, să sughiți să sughiți!
(nu te speria fac bășcălie când am febră)
nevoia mea. nevoia de poezie
nevoia ta de a supune... de a avea mereu ultimul cuvânt,veninul dulce.

pământul roșu e năclăit de speranțe.
la Ierusalim se reflectă lumina mea
alb-gălbuie de pe ziduri de soare.
ziduri ziditoare joc de domino.
mi-e mult mai bine acum,
neștiinudu-te,
mult mai bine știindu-te pierdut.
desfacerea gândului în șapte
e semnul replierii în fagure
alef bet ghimel dalet... te du tot te du
august necăjit.

usuca-te fierbinte și cerul gurii tale
din cântări, o rodie doar o rodie

zgomotul ocult al memoriei

picăturile de ploaie
iarba atât de crudă
și roua îmbătătoare.


scorburile umplute cu câlți
precum urechile visului,
flautul cuvântului,
copacul din noi sădit
în nisipul călător.
asfaltul topit...delirul delirul
frunzelor


nu pot să fiu supărată pe tine.
niciodată!
despart întotdeauna poemul de viață...
n-am încotro!

nisipul se cerne printre degete

"e pur si muove"

bianca marcovici



18.08.05 (c)