ea există

undeva între polul nord cu calote de gheață
presimțind titanicul ca potențialitate
și ora 12.00 cu lună plină și țigara jumătate
fumată cealaltă jumătate
într-o scrumieră jumătate spartă
cealaltă sângerând
abundent ca o recoltă de toamnă târzie

ea există cu toate cele 99 de existențe ale ei
deși uneori se preface că el există
ca să nu fie întotdeauna singură

ei nu pot exista amândoi în același timp și
atunci timpul le face semne cu o batistă albă
de pe peronul gării de cerșetori cu mâna întinsă
și picioarele amputate

aerul din jurul ei tace precum aerul din interiorul ei
încât antitezele cad întotdeauna perpendicular pe ea
ea merge înainte însă ca și când
nimic nu se întâmplă într-adevăr
chipurile
acestea sunt presupuse să se întâmple
de la bun început

chipurile celelalte râd