Mi-ai luat dragostea
și m-ai lăsat fără acoperiș
deasupra inimii.
Vântul intră.
Gândul pleacă.
Ochi-s crăpați de ziuă.
Păianjenul își țese pânza
întra bătăile inimii

Nu mi-am tras la timp sufletul
de pe marginea trupului,
de pe frunza cărnoasă a gurii tale,
ca roua pe firul ierbii
a căzut,
de-a lungul trupului tău,
la rădăcina lui.