Revista Feed back nr.5 / Poezia ,pag. 18
Iași
aprilie, 2005


Bianca
MARCOVICI



alt atentat

Tatăl si fiica la o cafenea
din Ierusalim, după
“mesibaravacot”* și,
ultima discuție
când teroristul a intrat
alegând-o ca mireasă pentru
celălalt tărâm! Iar ea trebuia să fie mireasa altcuiva
aici pe pământ! Mirele real care o aștepta,
dorea
și-a pierdut cunoștiința
văzându-i trupul sfârtecat!
Stăm la coadă la moarte,
în loc sa stăm la coadă
la alimente,
la fericire,
sau la orice altceva
necomestibil!
așteptându-ți fructul
Dacă ai ține la mine
cum eu înmuguresc asteptându-ți fructul
legănat de vântul parșiv
nisip și zgură
cutremure astrale,
dacă tu ai înțelege
nevirtualul din păstrarea cuvântului,
dacă migala sufletească
ți-ar scoate ochii minții,
să mă rogi sa fiu,
să mă rogi sa te mângii,
să mă cuvânți înaintea atingerii,
Dacă!...

*petrecera fetelor înainte de nuntă




aburi de femeie

aburi de (Doamnă)

Uneori coapsa femeii e creier,
E gând,
E sfârșeala unei zile de muncă.
Daca ai vrea sa fii îmbrățișat
de liniștea zilei,
n-ar trebui să auzi
vânzătorul de păsări,
nici zgomotul liftului,
nici măcar absența cuvântului strigat
prin litere mari;
chiar orbul simte
prin degete
nesupunerea!

Singurătate

desuuri roșii
în singurătate
și un pahar de vin roșu
învîrtindu-mă
pe călcâiul nopții
așteptându-te
senzație de vulnerabilitate



rediscurs fară număr

Dacă aș fi “pielea ta”precum muza,
doar o clipă să-ți sădesc
dezrădăcinarea mea în inimă,
să-ți clădesc în tine castelul meu de nisip,
să-ți pipăi și eu lucrurile pe care le atingi,
să simți pulsul lor și numele lor
și întrebările pe care ți
le pui răsuflând ușurat,
când scapi de cei din jur.
Să fii cu tine Neplictisitul,
să te agăți iar de “carcase de pești”
doar să-ți reînvii trecutul.
Să nu uiți țara mea de foc și pară,
Gan haEden-ul adevărului,
care n-ai pierdut-o încă,
mai speră, chiar dacă
pașaportul expirat te ține legat -
rătăcitorule țara o
ai în mine,
dacă vrei!
O ai
definitiv în mine...