scârțâie poarta, salină-i țâțâna
și văi adânci coboară picuri
spre ușa din lăuntru
iar cerul e amar

cu limba caut seva
ce ieri era de dulce
să mă abțin de tine?
să intru-n post de nopți?

pe cupă-asud de temeri
aleg din a or’ t?
scot fumuri rotocoale
ce ies din coș de piept

colinele sunt sterpe
mormântul este gol
iar trunchiul stă să cadă
și rădăcina-atârnă

colosul se dărâmă
se-ndoaie tot ce-l ține
anost în pași
în police furnică