departarea

s-a imbracat in albastru vinetiu
a coborit din trenul regional
bijbiind obosit si
dupa un oftat
s-a instalat
in sufrageria noastra

roata durerii s-a culcat
si ea
viseaza parca
linistita imi toarce trecutul
fir cu fir il aseaza
sa aiba si el un rost


nu mai e mult
aud o soapta
nu
incerc sa-mi linistesc timplele
nu mai e mult
cind toate relele ti-au dat mina
se cuibaresc obosite in dormitoare si cutii de scrisori


nu mai e mult
striga copilul numarind mormolocii de pe marginea baltoacei

nu mai e mult si am o mie
zimbind
imi numera a nu stiu cita oara
penele de porumbel din colectie

o colectie de pene de la fiecare porumbel vazut in timpul vietii

nu mai e mult
si am o mie
de departari si roti de durere
cuibarite in dormitoare si cutii de scrisori

nu mai e mult
mama
ne asteapta
muzeul colectiilor de departari

fir cu fir
intregul
si-a gasit rostul

dormi linistita dormi
mama