poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-02-14 | |
Fara rost...
o noua zi apare-n geam si este clar ca-i dimineata, iar el, poetul sta gandind... la viata. sa-nceapa el acum sa scrie? mai are oare-acum vreum rost sa scrie-o noua epopee din tot ce-a fost?... incepe-ntr-un tarziu povestea unui batran ce-abia mergea pe-un drum pustiu, pe timp de noapte, pe calea sa... e frant batranul din poveste, iar autorul suparat ii striga parca-n ghilimele: "cazi la pamant, batran stricat." si el cazu... puterea parca i se scurse, iar inima abia ca-i bate si palmele batatorite strangeau usor iarba uscata. se duce...se stinge-n fiecare clipa, o carte sfanta-i cade din manta, abia c-o vede si sopteste: "Doamne, ia-ma in Imparatia Ta." n-avea nimic in lumea asta, n-avea copii, n-avea nici casa era doar el, nimic mai mult si chiar puterea lui il lasa. ii striga-ntr-un tarziu poetul: "sa nu cumva sa mori, batrane caci viata ta e-n mintea mea si de tu mori, ce-mi mai ramane?" nu apuca insa s-asculte cuvintele acelea ne-ntelese; inchise ochii si muri in ierburile dese. "iar m-ai tradat, batrane!" striga poetul cu putere; "ce pot sa fac sa te renasc, batran stricat...plin de durere?" s-a dus povestea inceputa, s-a dus creatia de o viata pana si eroii-mi mor de dimineata...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate