Partea I - “SUFLETUL”

Motto:
“Prin clopot nu dai veste
Doar unui singur om
Ci zvoană - ’mpărățită
Ce vine de la Dom”

Clopoței - poeți străini

1.Josef Attila

Cântec de leagăn - Traducere Veronica Porumbacu

… Tramvaiu doarme-acum și el;
S-a potolit din duruit,
Mai sună-n vis un clopoțel.
Copile, dormi, dormi liniștit!

***

2.Charles Baudelaire

Bătrânele – (lui victor Hugo)

… Când trepădă, le-asemeni păpușilor pe toate;
Când se târăsc, jivine rănite parc-ar fi,
Ori, că-ntr-un joc în care n-au vrut să fie luate,
Par clopoței ce-un Demon hain i-ar zornăi!…

***

3.Andrei Belîi

Troică

… Vine seara: își va pune
Cerul purpurii de-alai.
Și ce râsete nebune-n
Clopoțelul de Valdai!
…
Sus în troică! Dă-i binețe
Și zâmbește-i într-un fel…
Iar a dat să se resfețe-n
Voie râs de clopoțel.

***

Măscăriciul – (baladă)-Traducere Leonid Dimov

(1)… Ivit
Din plictiseală
El suie
Dâmbul chel.
Și-aduce zvon
Și clinchet
Dogit
De clopoțel.
…..

(3) Neauzit, un freamăt,
Suiră umeri
Reci;
Cântară
Clopoțeii:
“Să uiți,
Să uiți,
În veci!”…

***

4.Serghei Esenin

* * * - Trad. George Lesnea

Vînturi, vînturi pline de zăpadă,
Spulberați-mi viața ce s-a dus.
Vreau să fiu copil fără tăgadă
Sau o floare cu privirea-n sus.

Cînd răsună cornul de la stînă
Vreau pentru toți oamenii să mor.
Clopoțeii stelelor se-ngînă,
Presărîndu-mi clinchetele lor…

* * *

Ah, voi, sănii ! Și voi cai, voi cai !
Numai dracul v-a scornit, mișelul !
Peste stepă-n goană cu alai,
Rîde pîn’la lacrimi clopoțelul.
…
… Totu-i dus. Fugarul a pierit.
S-a schimbat și părul meu și pasul.
De prea mult vioi pălăvrăgit
Și-a pierdut harmonica mea glasul.

Sufletul mi-i totusi plin de rost,
Gerul și zăpada-mi saltă țelul,
Fiindcă peste toate cîte-au fost,
Rîde pîn’la lacrimi clopoțelul.

***

5.Johann Wolfgang Goethe

Faust - Traducere Șt. Aug. Doinaș

Mefisto: studentului
(1.955) În toiul rânduielii celei bune;
Cinci ore – cursuri, zi de zi, la fel;
Să fiți prezent la primul clopoțel!
Încă din vreme, pregătiți să stați
Cu paragrafii bine studiați…

Mefisto: lui Baccalaureus
(6.727) Mă bucur că v-aduse clopoțelul,
încă de mult vă prețuisem zelul…

Wagner:
(6.819) Ce groaznic sună clopoțelul,
se-nfioară ziduri afumate.
Nesiguranța nu mai poate
S-amâne grava așteptare.

***

6.Aleksei Koltov

Popas de cărăuși de noapte - Traducere Constantin Argeșanu

… Doar câte-un călător mai cântă.
Iar clopoțelul poștei, blând,
În arcul troicei răsunând,
Înveselește-o clipă locul.

***

7.Nicolaus Lenau

Călătorie în noapte - Traducere Lazăr Iliescu

… Cel mijlocaș un clopoțel își joacă
Și arborii de sunetu-i s-agață,
Ce tulburi visuri, pe când codru-n ceață
Se șterge ca un basm în promoroacă…

***

8.Mihail Lermontov

Demonul - Poveste orientală -Traducere George Lesnea

XII. E pace iar. Înghesuite,
Cămilele privesc cu teamă
Spre leșurile risipite,
Și pacea nopții o destramă
Cu clopoțeii lor de-aramă.
Întreg convoiul e prădat;
În jurul morților, sub stele,
Flămânzii corbi s-au adunat;

Demonul (epilog)
… Și pacea totul stăpânește.
Pe drumuri caravane vin.
Un râu ce dintre stei țâșnește
Sunându-și clopoțeii lin…

***

9.Eugenio Montale

Ciclul Motete

… Pianola din adâncuri, de la sine,
registrele-și accelerează, urcă. Acum
e’n sferele de ger… - lucește ca și tine
când imitai, cu trilul tău,
Aria Clopoțeilor, Lakmé…

***

10.Vitezslav Nezval

Balada Clopoțelului - Traducere V. Teodorescu

În codrul plin de voci, de mure, urzici și gâze fel de fel,
Se-aude clinchenind, zi, noapte, glas argintiu de clopoțel.

Peste dumbravă, peste cetini, peste-al fântânii șopotit,
Răsună-ntr-una clopoțelul, când bucuros și când mâhnit.

De unde vine zvonul ăsta, de parcă-i sunet de cleștar?-
Se-ntreabă deseori soldatul ce stă de pază, la hotar.

Să fie zvon de-nmormântare? Se-ntreabă o femeie-n gând.
Sunt oi? Se-ntreabă zburătoarea peste pădure săgetând.

Își scoate pădurarul cușma. Codana cade în genunchi.
Zbucnește cerul, dimineața, ca un pârâu umflat pe muchi.

Și undeva, sub ceru-acesta, ce curge leneș, fără frâu,
Într-un cotlon, sub ceru-albastru, și nu departe de pârâu,

Cu șopotirea lui de veacuri, țâșnind de veacuri din adânc,
Culcat în lăstăriș și iarbă ca într-o albie un prunc,

e-un schit cu ușă putrezită și fără lumânare, dar
în care scânteiază încă, în fund, o urmă de altar.

Prin el aleargă vântu-n voie, l-au năpădit ciulini, urzici.
Un căpătâi de sfoară-atârnă de-un clopot agățat aici.

Legendele din vremi apuse spuneau că dacă tragi de ea
Þi se va-ndeplini dorința, orice dorință ai avea.

Doar una singură: dorința ce te-ncercase noapte, zi –
n-avea putere clopoțelul decât doar una a-mplini.

Padurea plină e de glasuri căci oameni vin aici destui.
Lângă altar sta un părinte care-a venit cu fata lui.

Ca-ntr-un pahar, o linguriță, când o-nvârtești de două ori,
răsună clopotul. Se roagă pentru mezinele surori.

și pentru mama lor bolnavă. Și clopoțelul iar adie
ca lingurița când o scapă din mâini un om în agonie.

Un tânar sprijinit în cârje îl trage pentru sănătate.
Un cântăreț pentru nădejdea din visurile-i spulberate.

Veni și-o tânară pereche ce-ar vrea să aibă un băiat.
Dar ce-o fi vrând bărbatul chipeș, șovăitor și încurcat?

Moraru-ar vrea să i se-ntoarcă averea ca un pește-n iaz
și fata cu obrajii palizi iubitul ce se-nsoară azi.

Vrea viață lungă o bătrână. Doi domni o pălărie vor
să poată suge iarăși vlaga năpăstuitului popor.

Smucește sfoara o femeie cu trupul supt și deșirat,
și-un trădător ce-ar vrea să fugă din țară neîntârziat.

Zgârcitul hulpav care-ndeasă cu lacomie banii-n lăzi,
cei ce-s pe-aicea la odihnă și tineretul din brigăzi.

O păsărică speriată pe clopot s-a oprit un pic.
Smucesc de sfoară credincioșii și cei ce nu cred în nimic.

E moartă mama – vorba asta cum doare! Și e greu s-alegi
între soție, soră, tată. Urmând deci ale firii legi,

cu sănătate și putere de muncă o s-o scot la cap.
Nu vreau avere, acareturi și n-am din ce belea să scap.

Dorința mea cea mai fierbinte e deopotrivă-a tuturor.
Eu, care ar cu voi câmpia și sperii ciorile în zbor,

privind copacii și frunzișul în care muguri se desfac,
baieții plini de voie bună, scăldându-se, la prânz, în lac,

la tineri și bătrâni, la frații încinși de chinuri pân-la brâu,
la albăstrițele moțate, lucind în holdele de grâu,

pământul strămoșesc, ce-adesea fu prigonit de soarta rea,
pământul ceh, fără pereche în lume, el, iubirea mea.
………………………………

privind aceste cruci și piscuri tăiate de urcușul strâmt,
acest popor ce-mi dăruiește tot ce gândesc și tot ce simt,

la lumea dimprejur și lanul de vântul verii legănat, -
am tras semnalul de alarmă și pentru pace am sunat.

Smucea într-una clopoțelul, se auzea până-n hotar
și toate clopotele-n turle au început să bată, rar.

Ca porumbeii-n dimineață zburat-au glasul lor de fier
și porumbeii se-nălțară, peste hotare, pân-la-cer,

peste pădurea încărcată de glasul pasărilor, lin,
și oamenii veneau din sate, veneau din fabrici, din cămin,

veneau s-asculte simfonia acestor clopote, bătând,
și se făcură mii și sute, și milioane în curând.

Plutea, deasupra, că o stemă a țării, peste șes și deal,
O păsărică nepătată și străvezie de cristal.

Edison III - Traducere V. Teodorescu
… Câți clopoței duminică! Ce zvon!
Răsună sonerii de telefon
În mica încăpere și glasuri de amanți,
De falsificatori și traficanți….

***

11.Herbert Padilla

Cezarii cei noi cântă - Traducere Iacob Popper

… Noi promulgăm edicte
mai firesc decât își îndeplinesc călăii meseria,
(acum ne-nduioșază clopoțelul de la ușa cârnățarului).
Tot mai clădim imperiul
Cu portăreii,
Cu popii săi, cu târfele
Și se-nțelege – cu polițiștii, cu o droaie
De polițiști…

***

12.I.M. Panayotopoulos - Traducere Maria Marinescu-Himm și Ioan Micu

D.39
… Negustorul poartă pantaloni vărgați, jachetă
neagră și ghete cu șireturi,
și sună mereu un clopoțel, dar piața-i
plină de clopoței
și în vacarmul ăla e greu să alegi….

***

13.A.S. Pușkin

Drum de iarnă - Traducere George Lesnea

Luna se strecoară-alene
Printre ceți, cernând scântei,
Și pe tristele poiene
Varsă trist lumina ei.

Pe înținsul drum iernatic
Troica lunecă în zbor,
Clopoțelul singuratic
Clinchetă chinuitor.
……………………
Surugiul, cum ie felul,
Moțăie. Sunt trist, mi-e dor.
Luna-n ceață, clopoțelul
Clinchetă chinuitor.

***

Ruslan și Ludmila - Cântecul al șaselea

Acolo pe un turn înalt,
Cu-nvelitoare de brocart,
Domnița zace prinsă-n vrajă.
Voinici și cneji îi stau de strajă,
Toți abătuți în jurul ei;
Þimbale, goarne, clopoței,
Vuiesc spre ea, batrânul țar,
Sleit de chin și de amar,
Cărunta-i frunte-nlăcrimată
Își reazemă de scumpa-i față;…

***

14.Alexei Tolstoi

Clopoțeilor gingași

Clopoțeilor gingași,
Flori de prin câmpie
Cu ochi limpezi ce răsfrâng
Bolta azurie!

Ce mă tot priviți oftând,
Ce soptiți voi oare
Din căpșoare clătinând,
Parcă a mustrare?

Ori în zboru-i avântat,
Murgul pasămi-te
Vă strivește nemilos
Cu-ale lui copite?
Clopoțeilor gingași,
Flori de mai albastre,
Iată că mă rog culpaș
Îndurării voastre.

Ce n-aș da să vă feresc –
Þin dârlogii strună.
Dar nu pot nicicum opri
Goana mea nebună.
Murgu-i aprig, numai zel,
Zboară-ntins, în spume.
Da-ncotro mă duce el
Nici că știu anume!…

Hei, voi clopoței gingași,
Flori de prin câmpie
Cu ochi limpezi ce răsfrâng
Bolta azurie!
Ce mă tot priviți oftând,
Ce șoptiți voi oare
Din căpșoare clătinând,
Parcă a mustrare?

***

15.Piotr Viazensk

Troica

Troica fuge, troica zboară,
Colbul urcă sub copite,
Clopoțelu-n plâns coboară,
Saltă-n chiote-ntețite
……………………
Greu de spus! Acum e-al zării!
Luna-n nori s-a-nvăluit.
Doarme-n hăul depărtării
Clopoțelul amuțit…

16.François Villon

Epistola în formă de baladă (prietenilor săi) - Traducere Niculai Chirîcă

Ibovnici, târfe, ghiuji și tinerei,
Dănțași, zbanghii cu streche de viței,
Iuți că săgeata, sprinteni cum e acul,
Scoțând din gâtiți zvon de clopoței,
Aci-l lăsați voi pe Villon săracul?..

17.Giuseppe Ungaretti

Trandafiri în flăcări

Pe un ocean
De clinchete de clopoței
Sprintenă
Plutește
O altă
Dimineață.

***

18.William Butler Yeats

Dedicație (pe un volum de nuvele ale scriitorilor irlandezi) – Trad. Aurel Covaci

… Pribegi ai țării mele peste restriștea mării,
Voi, ce visați că-n țara ce-i fără de pereche
Să ridicați o piatră peste Durerea veche!
Și eu port clopoțeii speranței și visării…
………………………………….
Și de iubire văduv, și stors de voinicie,
Dar râde, clopoțeii când zvonul și-l perindă
Și scutură poingul pe afumata grindă…
Și cea mai dragă-i este o tristă melodie.

Triști clopoței sau veseli, aduc în minte țara
Cu locuri dragi, uitate puțin, cu zvon de turme…
Dar noi și jalea noastră, noi nu lăsarăm urme
Pe iarba de prin Muster, pe cer, în Connemara.

***

Culese de Ovidiu OANA - PÃRÃU

(va urma: talăngi-poeți români)