in trecutul meu apare o pata…
Un leagan rupt al zambetului infantil,
O saritura prea inalta spre contienta.
Pe un un covor atat de aspru pasesc acum!
in prezentul meu apare o pata… Apare fumul.
Apari tu!
Ma inunda acest bolnav “acum” de care sufar
Asa ca incerc sa ma refugiez cumva intr-un lumios maine.
Dar in viitorul meu meu nu zaresc decat apa… si culoare…
Un zid confuz ma opreste sa disting altceva decat vidul.
Totusi o lacrima oboseste sa ma mai ascunda de viitor
si fuge pe obraz in jos.
Acum vad cu ochiul drept in timp durerea.
il inchid,
Ca sa mai pot visa cu naivitate
Prin lacrima din ochiul stang, fericirea.


Asa ca mai urc o treapta!