nu-mi rosti numele
aici este deja criză de spațiu
locuim prea mulți într-un trup
ca o carceră umedă
noi suntem cei ce facem alegeri
uitând cum ne caută căile potrivite
atunci când pășim pe sub inimă
tentați de parfumul drumului sorocit

mă întrebi unde-și ascund
djinii minunile ce miros
are prima dorință
dacă ești cerc ori triunghi
atunci când cusută de țărm
îmi desenezi printre coaste
ferestre spre lac

îți pârjolesc sânii cu buzele
fluturi cu aripile de șindrilă
în cimitirul femeilor neiubite
crucile se apleacă spre stânga
bătute de-un vânt fără umbră
ochiul mi se stinge în frumos
precum tigara sub pletele metalice
ale iconarului ce-și arde ceaslovul