poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-13 | |
Imi ridic aripile tot mai sus
s-ajung la tine, iubitul meu distrus, si sa te iau cu mine intr-un loc mai presus de gaura asta neagra. Ne ridicam in rapsodii ceresti, ne sarutam si ne iubim asa cum nimeni inaintea noastra n-a mai facut-o (de la Adam si Lilith) si zburam, zburam mai sus, pana ajungem la Portile Blestemate ale Abatorului de Suflete Divin. Ne sufocam cu sarutari, ne otravim cu dragoste si cu veninoase vorbe dulci, si ne trezim ca nimic nu mai e la fel, ca sufletele noastre au fost portionate, macelarite cu bestialitate de EL. Cadem ca niste animale in cazane, in apele incinse si ne uram ca ne-am iubit odata si ca am ales sa disparem din lumea muritorilor prea moarta. N-a mai ramas nimic din noi. Am aparut in cazanele cu suflete noi. Ne contopim si devenim un singur eu, dar furca ne desparte si ajungem fiecare in alte ape... Ne recompunem si traim din nou carnal. Ne intalnim...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate