Timpul meu nu se măsoară
În secunde,ore sau ani.
Odihna trecerii mele spre neant
Sunt cuvintele,cuvinte
Adică sisifi,adică bolovani.
Mă simt de parcă aş avea un veac
De-atât de dese cuvinte
N-am timp,nu mai am
Din bolovani să încropesc morminte.
Şi după trecerea mea,nisipul
Din alcătuirea cuvântului meu
Se va risipi spălat de necitire
Se va topi în sticla uitării.
Seva cuvântului meu
Nu va mai avea pe cine să hrănească
Căci frunza ochilor mei
Va fi căzută de mult în țărână.
Atunci eu
La fel ca strămoşii mei
Voi fi arat,plivit şi cules
De verbul fraților copiilor mei.
Timpul meu nu se măsoară
În secunde,ore sau ani
Cuvintele-mi sunt grele
Ca nişte bolovani.
Le arunc tot mai departe
În rafinatul joc al sorții
Să umplu de uitare gura morții.