poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-03 | |
Invers proporțional și reîncarnat în țigară,
Sug viața dintr-un pom cu rădăcina-ntr-o călimară; Iar scrumiera, veșnic locaș de-nchinăciune, Am curățit-o fără ca să las întinăciune. Și parcă plâng copacii înfloriți Când cântă Costi cu DeVito cei voinici, Dar parcă-s surd de complimente și-mi învie Ideea de morfină pentru veșnicie. * Eu sunt tavanul din perete Cu găuri precum un burete, Cu dinții albi precum un hârb, Cu limba mută ca un sârb. Dansăm finalul cel ce vine, Pe ritmuri americo-latine, Căci Vijelie are de cântat Balada secolului desfrânat. Cum biblic părăsește viața Va arde veșnic rupând ața, Și focul cel dintâi va crește Peste fetițele cu pește, Peste hoți de vieți frumoase, Peste cei ce-aduc angoase. * La cheful surd m-am zvârcolit În pat cu blonda de argint, Care mă face să tresalt Veșnic la un nivel înalt. Și poate când țigara i se-aprinde, Voi ști când caută colinde, Căci peste brazii-nflăcărați Doar blondele-ncălzesc cârnați. * Plăteam la colțuri fără rost Cu corpul zvârcolit și prost, Căzut printre bancnotele pierdute Pe niște curve nesatisfăcute. Și mărul din gât a căzut, Ce faci, Adame? Ce-ai făcut? Iar tu, stimată Evă, fericire, Prințesă ajunsă la știrbire, Ce vise frecventezi prin minte? Crezi că te place-al tău părinte? Crezi că iubirea se bazează Pe faptul că... te cenzurează? E... doar grotesc să crezi așa... Îmi pare rău... Așa-i femeia... * Și mă uitam eu fără dinți La un televizor; părinți, Priviți copil cuminte, chior, Ce teme face, silitor, Și n-am cuvinte să vă-nvăț cum să mâncați rahat pe băț; și n-am eu pastă să mă spăl Pe dinții mei de silitor; Și nu am pâine să vă dau, Căci tot ce pot e să vă iau. Eu nu-s perfect, nici măcar Cât e o floare în ierbar, Nici cât o fi un cerc rotund, Nici cât e viața fără fund. * Și te mai obosesc un pic, Să vezi că sunt doar un nimic, Să uit tortura de-a privi Cum alții au cu ce a fi, Cum alții știu ce-i bogăția, Pe când eu am doar... poezia.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate