nu imi plac duminicile pentru ca au un
sentiment anume
un fel de labirint micsorat pana la refuz
un revolver pus la tampla orelor ticaitoare
nu e nici muzica de obicei versurile lui cohen
despre razboaiele de iubire
nici acuarela
de pe tavan nu isi mai scormoneste membrana
ca o rana sangeranda ce face pasiune pentru
sine insasi uneori am impresia ca vad
lampile miscandu-se toate deodata
de parca locuiesc in miezul unui cutremur
iscalit pe bratul unui timp necizelat cu afaceri
murdare pierderi la jocuri
nervi imprastiati ca
maruntaiele unei pasari bolnave de ictus
pe strada goala de insufletire
de aceea nu imi plac duminicile
au un sentiment anume de pustiu
care scormoneste in toate fisurile din oameni
si lasa un suc insidios pe paginile rupte
fara vreun rost