Cand ies pe strada
pasii lin ma poarta,
si vad copii cersind-
Ah!Ce cumplita soarta!

O vreme rece,
iar cerul parca plange
c-o ploaie plicticoasa,
ce se preschimba-n sange.

Adulti cu fete triste
pasind ingandurati,
trec masinal pe strada,
tacuti,neampacati,
iar eu ma-ntreb laconic:
Cine le sterge oare
ochii-nlacrimati?

Atunci,de spaima,
mintea se-nnoreaza,
iar fata mea e pala,
cand ploua,ninge,
si bureaza...
Sa fie oare numai presimtire?
Un vis sagalnic,
cosmar sau nalucire?

Peste durere si amaraciune,
capac pune tristetea,
cerand compasiune...
Acesta-i purgatoriul,
izvor vesnic de chin,
iar mie nu-mi ramane:
decat sa mai suspin.