poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1998 .



DESEUL
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [HER ]

2005-06-21  |     | 



Ma las dusa de val
calcand pe amintiri din alta viata
legata de o ata rupta, verde.
Vad cai albi si murdari...

Vad calusei maro si gri
si unul rosu,
in mijloc,pe care stau eu
ca un cadavru.
Ii simt copitele in fata-mi ruginita,
impaturita-n par de hoit.
Ma uit in gol;
se pare ca nu vad nimic,
insa ma uit direct la tine...

Mai sunt si zece balansoare
leganandu-se in cantecul mortuar
a zece copii ucisi cu bestialitate
de sapte spade-n fiecare indesate
in spate.

E ora zero
si secunda zero;
nu e nici ieri,
nici maine.
E acum si aici,
dupa cortina veche,
privindu-ma printr-o ureche de ac
mutilata de o albina arsa.

Untul se incheaga.

Parul imi flutura-n vant.
Nimic nu mai e sfant
si d-aia eu plang asa,
pe nevazute.

Soarele vrea sa se rostogoleasca peste noi,
unsprezece copii goi,
unsprezece cadavre impaiate
ce zac intr-un parc plin de arome piperate.
Toti avem fete mutilate,
maini zambitoare si
arsuri frumos colorate.

Nimic nu are logica
si nici nu trebuie sa aiba...
Nimic nu e frumos
si nici n-ar trebui sa fie!
Copiii iti zambesc suav,
cu coltii lor de rechini infometati,
copii damnati,
toti imbracati in negru.
Au flori de liliac in par;
si eu ca ei...
Si tu te uiti la noi.
Lacrimi incep sa-mi curga
coplesita fiind de umbra ta.
Mi-e dor de tine,
de-un peisaj mai clar,
nu unu-ntors pe dos,
asa cum vad si eu stand langa tine,
uitandu-ma la mine,
la cei unsprezece oameni,
feti frumosi si semimorti.
Privesc tinandu-te de mana,
uitand de cine vad ca sunt,
uitand sa mai imbrac pielea
celei ce zace pe calul din lemn putrezit...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!