O frunza cade lin din copacul iubirii.
Se asterne pe pamant,
langa o gramada de jumatati de inimi neimperecheate.
Cautand adapost dupa un manunchi de umbre,
E manjita de transparenta nepasarii.
Secatuita de verdele vietii,
se scalda in bataia vantului.

Coplesit de oarba iubire,
si omul face la fel.
Alege mereu dragostea - fata superba etern victorioasa
in defavoare prieteniei - sarmana fata draguta.