poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-10 | | Înscris în bibliotecă de Mihai Balaes
Purtăm încă în noi, fără izbîndă, visuri,
cu libertăți imaginare ne-ngînăm. Mai stau de pază ca în flăcări, stau cu săbii severii plopi pe lîngă drumul ce-l umblăm. Să evadăm din cuviință și din pravili- îndeamnă cîteodat` din inima un glas, și din caverna sa, cu grai de argint, un greer îndeamnă zi cu zi și ceas cu ceas. Pe deal, într-o podgorie stropită vînăt, te-aș duce uneori, să ne lovim de soare. Să ne întîmpine o piersică pe creangă ca un păcat e aur, toamna, pe dogoare. Se-ntîmplă, pentru ochii tăi (ochii de pădure), să-nchipui uneori o vînătoare-vis. Într-un noian de frunze roșii, de odihnă, gîndesc să-ți pun sub cap un iepure ucis. Chemări de corn și goane pe la vaduri, din ceas de zori și pînă-n ceasurile lunii, ne ispitesc mereu, spre văi, spre culmi, pe unde asemenea să devenim sălbăticiunii. Dar totdeauna, iar și iar, ca săbii plopii se-mpotrivesc. Suntem învinșii fără lupte în dureroasa urbe, umbre printre umbre,- de vînători uităm, de soare și de fructe.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate