pe întinsul tăriei cerului
apele dau peste maluri

cuprind cu mintea valoarea numerică a lui cinci
în căușul ei ființa ta se destramă ca pânza neascultătoare
strâng degetele corabie și te plăsmuisc din nou
degetul mic încarnează puterea toreadorului
mijlociul prinde foșnetul stelelor
spre afirmarea de sine a infinitului
cel mare îmbracă haina de nuntă a ulciorului
în drumul său spre venus
arătătorul te caută printre constelații poveste
cel ce-a început să scrie dorințele pe imaginea ta
inelar se numește

iar eu
am revenit ca o floare târzie de mai
să dăm noi sensuri ființei