poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-29 | |
Trecut,prezent,apoi e fum,
Fără de rost trăiesc de-acum. Găsesc frânturile-mi,e vechiul “eu”, Titan pierdut ce se afundă greu… Pedeapsa crunt-a-ntregilor păcate Ce nu își află împăcarea-n moarte… E veșnic purgatoriul, Chinul etern promis! Eu însumi derizoriul… Dezic ceea ce-am zis! Împărăți-voi totul în lumea sub tărie, Și-acolo-a mea voință voi face-așa să fie! Aripe albe frânte în lunga-mi decădere Clădi-le-voi acum după întunecata-mi vrere! Și voi crea și eu căci m-a pierdut orgoliul, Și voi crea un scop,iar scopul meu e doliul. Un doliu greu și nesfârșit,a sufletului colivie, Ce dac-o dat-a fost purtat,rămâne pe vecie! Simți-vor toți cei păcătoși Durerea cea prea mult apăsătoare, Cum eu când alungat am fost Din mila Lui făr’ de hotare… Căci e tortura grea Când foc și-abis se-adună, Căci răni adânci în pieptu-mi Nu vor să mai apună… Furat-am și-al Pandorei neprețuit odor, Acum măcar speranța îmi e un ajutor… Și îndrăznesc… Demn de dispreț cuvântu-mi spre El eu îl îndrept: “-Iertarea Ta,eu,Lucifer,în veci am să aștept!”… Însă e prea târziu, Învăț să mă accept… Eu cer un dar prea scump... Dar nu pot să-l culeg…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate