Am fost și-am întâlnit-o,
În camera tăcută,
Și mi-a lăsat în gât
Un nod.

Și mi-am pierdut vederea,
Mi-a amuțit mirosul,
Când am simțit-o aproape,
Când i-am privit sentința.

În fața mea, întinsă,
Cu chipul învelit,
De-un văl albastru șters,
Să nu o pot cunoaște.

Și am plecat,
Mai înțelept, mai pregătit, mai tare