poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-26 | |
Încătușarea viselor rulate în torente,
în veștejirea ultimei petale de dispreț se poticnește în stânci și valuri, violente la malul ce a fost cuprins de un îngheț. Se deslușesc și destrămatele cochilii ce-au tânguit, odată, foșnetul adânc. Acum, doar cioburi zac pe plajă însă zorii le-mbrățișează ca și când cântă unui prunc. Valul aruncă haine sfâșiate, descărnate-aduse din larg și trupuri ce au căutat, comori și frumuseți odată-apuse. Un ultim trup de val e aruncat. Nisipul ca de ceară, urlă în sunet surd, o agonie ca de lemn în foc, acum cenușă, extatic îl poartă în spirale de vânt crunt. Și se îneacă în ochiul rece de păpușă. Bărbatul se ridică privind în jur, mirat, scrutează orizontul cu cer de obsidian ce sfâșiat de umbre, pare îndepărtat. Un alt val mușcă țărmul iar el așteaptă-n van. Tenebrele din noapte se-nlănțuie pe rând, unindu-se sub hramul, ce pare muritor, al ultimei speranțe, al ultimului gând sub luciul aurului hăituit. Se vrea nemuritor. Oglinda nevăzută, arată chip străin și hăituit, al omului în căutare de fiori. A vrut să afle străluciri de aur tainuit. Sărmanul căutător de comori...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate