Vântul în suflet iar adie
iar viața, îmi pare simplă parodie
și mă îmbie pe cap să-mi pun,
o pălărie cu fiori din păpădie.
Pe poteca din pulberi de cristal
dintr-o altă lume, un alt hotar,
prin cascade de lacrimi
încă nu am căzut
dar dacă o să cad,
nu va mai rămâne nimic în urma mea.