Candva am fost bolnav
si-am fost dus la un vraci
nebun si slab,
tatuat si parca
de-o luna nemancat.
El,vraciul,cel nebun si slab
cum m-a vazut m-a operat
de nastere si,
de durerea de-a trai.
De-atunci mentin
ca nu m-am nascut
si n-am crescut.
Sunt o iluzie,
sunt timpul ce trece,
sunt mama ce-ai plange fatul mort,
sunt eul din mine;
propria-mi Karma.

Cine-a fost vraciul,
nici azi nu stiu
dar sunt sortit sa cred
ca eu ar fi trebuit sa fiu.
Iar boala mea,boala tuturora,
boala nasterii si-a cresterii;
damnati sa traim
si a incerca sa fim.