Copila de atunci se făcu femeie sub pleoapa ta zdrențuită de alcool și sub povara pereților pe care i-a strâns, chinuit, ghemuit, în sine, odată cu tine, odată cu deraierea aceea a ta, marfare pline ochi îi trec prin urechi și ajung acolo unde cred că ești, acolo unde ți-ai mutat și televizorul și pisica și "hai România" cel bărbat, nu că ai fi tu pasionat de asta, dar e sportul care te face sociabil, cu floricele și bere și înjurături cu tot, nu, n-am facut piața, chiar mi-e lene azi, o să o faci tu, cu lista pe care ți-am scris și câte argile iubesc in tine, mirarea îți stă bine, la fel ca părul meu vopsit de dragul tău, în încercarea mea de-plo-ra-bi-lă de-a-ți găsi fulgerarea aceea din prima zi, când gravitația lumii se împărțea la doi, și numai noi ne roteam, ce-ai cu cărțile acum, "ai putea lucra la aranjarea lor pe raft, e un dezastru aici..", e un prăpăd acolo, n-ai vrea să dăm foc icoanelor la care ne-am închinat atâta timp cu smerenia îndrăgostitului modern și să mergem pe arătură, pe arătură să mă săruți, acolo unde e pământul afânat de tălpile mele aseară, când te căutam, mai știi, cu degetele înfipte în cearșaf, și luntrea nu era a lui Caron, ci tot a
deltei mele, ascultă-mă când tac, atunci nu truchez nimic, atunci mă dau de-a berbeleacul peste podea și mă transform în prototipul femeii-ză-părfect-metci-pentru-venele-tale, răzi, păi, râd, de ce râzi, pentru că ești nebună, nebună sunt, atunci sunt liniștit, așa te curpinde pe tine pacea, doar când afli că n-am scăpare și că mi-am legat mâinile la spate cu eșarfăăăă în daaar, mai știi cum cântam lângă pasărea colibri??

Și, da, să nu cumva să îndrăznești să mai vorbești în timp ce te sărut, că o să te scot din pivniță, din țâțâni, din pantofi și din cadrul natural, o sa te sfâșii, o sa te dospesc și o să te

- minute vii -

omor.

Bărbatul de atunci mă privește cu ochi de copil.